EtapaV - CNI Supermoto 1-2 octombrie 2011 - etapa cu ghinion si o mana in gips!

A trecut o saptamana de la ultima etapa si abia acum reusesc sa scriu. Nu ca nu as fi avut timp ci pentru ca eram inca necajita ce ghinionul de care a avut parte Andrei.
Inca din ziua de vineri simteam (ca mama) ca ceva nu va fi ca de obicei si aveam mari emotii pentru aceasta ultima etapa. Stiam ca acum se va da batalia finala pentru castigarea titlului de campion national - lucru valabil la toate clasele de concurs. Toti concurentii erau hotarati sa lupte pana la capat si acest lucru imi dadea fiori - ma gandeam la Andrei stiind cat de ambitios este.

Inaintea acestei etape, Andrei era lider in clasamentul clasei 65c (cu doar 4 puncte fata de urmatorul clasat). Ca sa-si pastreze pozitia de lider trebuia sa castige o mansa iar in a 2-a mansa sa se claseze pe pozitia a 2-a. Grea misiune pentru Andrei dar si mai grea pentru Turbo.

Sambata, tensiunea a devenit si mai mare si aveam un viermisor in stomac care nu-mi dadea pace. Antrenamentele oficiale au decurs satisfacator dar nu atat de bine incat sa ii ofere lui Andrei o garantie ca va reusi sa obtina ceea ce si-a propus.

Ca atare, a inceput sa forteze si.... ghinionul s-a produs chiar in prima sesiune de calificari. Vorba aia: de ce ti-e frica nu scapi.  Din primul tur, pe zona de pamant, Andrei forteaza, cade si motocicleta il loveste  cu ghidonul chiar in zona cotului de la mana dreapta .Cu ajutorul unui arbitru s-a ridicat si culmea a mai facut ture (era hotarat sa mearga pana la capat). Din pacate manuta incepe sa-l doara mai tare ( mai ales ca fiind dreapta o folosea la acceleratie) si iasa de pe pista. Initial am crezut ca este doar o lovitura mai zdravana, dar vazand ca durerea persista si dupa cca. 15 min.,cotul incepe sa se umfle si nici nu mai suporta sa-l atinga cineva la mana, mergem la ambulanta iar de acolo.... direct la urgente. Se face film si aflam rezultatul: fisura la cot cu contuzie = mana in gips( brat, cot si antebrat).

Astfel, spre necazul lui, Andrei nu a mai putut sa-si duca lupta pana la sfarsit, fiind nevoit sa abandoneze (nu s-a mai prezentat a 2-a zi la startul ultimei etape). A ratat ocazia de a se lupta pentru locul I in Campionatul National dar ramanand totusi pe locul II ( vicecampion national).

L-am admirat mult pentru lectia pe care am invatat-o de la el cu aceasta ocazie. Nu a plans deloc ( nici de durerea fizica nici de cea sufleteasca) si s-a purtat ca un adevarat barbat. Ma gandesc insa ce a fost insa in sufletelul lui. Mai mult, duminica, de dimineata s-a prezentat la pista (insotit de tatal sau) si si-a sustinut colegii (si adversarii atunci cand sunt cu totii pe pista)si si-a oferit cunostiintele sale unui baiat incepator ( acesta era la prima lui cursa la aceasta clasa).

Speram ca povestea acestei ultime etape sa fie cu totul alta. Chiar si asa, Andrei a obtinut titlul de Vicecampion depunand multa munca si multa ambitie iar batranul Turbo si-a facut datoria.

Aceasta etapa a fost si ultima pentru micuta motocicleta KTM alaturi de Andrei. Desi ne pare rau ( o fi el din fier dar mule amintiri ne raman alaturi de el), pe Turbo ( KTM 50c centrifugal) l-am pus la vanzare si daca lucrurile merg asa cum ne-am propus, poate reusim sa cumparam o alta motocicleta pentru supermoto ( 65c).

Etapa IV- CNI Supermoto si viteza juniori 2-3.09.2011

O etapa plina de surprize si incheiata cu focuri de artificii si multa veselie!!!!!

Etapa de la Bucuresti, programata initial in iunie si apoi amanata, a fost asteptata cu nerabdare de catre Andrei care considera ca pista de pe Amkart are o aderenta buna si este o pista mai tehnica, lucru care il avantaja.



Deoarece etapa s-a desfasurat vineri si sambata, inca de luni,Tavi avand concediu (la luat in aceasta perioada tocmai pentru aceasta etapa). Miercuri seara, am pornit cu totii spre Bucuresti.Stiam ca joi se va simti oboseala drumului dar pana vineri toata lumea era refacuta si odihnita pentru cele 2 zile de concurs ( zile care au fost pline - de dimineata de la 9 si pana seara la 21 toata lumea a fost in regim de antrenament si concurs). Daca tot am ales varianta drumului prin Craiova, am profitat de ocazie si ne-am oprit la pensiunea Simina ( pensiunea unde ne cazam cand Andrei avea concurs pe aeroportul din Caransebes) pentru a saluta pe proprietarii acesteia ( fam. Bojin) si mai ales Andrei sa se intalneasca cu Simina ( fetita familiei) cu care Andrei s-a jucat de fiecare data cand mergeam la Caransebes.

Joi dimineata am ajuns in Bucuresti, si ne-am instalat in padoc ( am montat cortul si pavilionul, am curatat motocicletele si ne-am pregatit pentru ceea ce urma a 2-a zi. Desi in ziua de joi Andrei nu a facut nici un antrenament, totusi spre seara a testat traseul de pamant. Si asta din cauza unei gropi ( facuta special pentru concurs) pe care cand eu si cu Tavi am vazut-o ne-am cam blocat: era adanca ( Andrei nu se vedea cand intra in groapa - chiar si daca statea in picioare pe motocicleta) dar si foarte abrupta panta de iesire. Credeam ca nu va iesi niciodata de acolo cu motocicleta ( ne indoaim ca poate batranul Turbo asemenea performante la care nu a fost supus pana acum). Andrei ne-a demonstrat ca ne-am inselat - a facut traseul ( mai ales groapa) din prima, fara prea mare efort dar ce-i drept cu ceva retinere si cu multa prudenta la inceput. Apoi incet, incet a luat avant.

Ziua de vineri, plina de antrenamente, s-a scurs foarte repede. Nici nu ne-am dat seama cum s-a inserat. Andrei a avut in total 10 sesiuni de antrenamente (cu ambele motociclete) de cate 15 min, fiecare - poate cam mult (nu era obligatoriu sa intre la toate) dar constructive mai ales la partea de pamant ( punctul slab al lui Andrei). Avea inca retineri in aceasta zona si mergea "foarte prudent" dupa cum ne povestea tatal lui Zoli Ordog. De altfel, pe perioada antrenamentelor, acest traseu a mai suferit mici corectii (acolo unde s-a dovedit ca ar fi necesar). In plus, in antrenamentele de vineri, Andrei a avut si 2 cazaturi nu foarte grave dar in prima dintre ele (pe traseul de pamant) ghidonul i-a intrat in coapsa si  avut ceva dureri iar vanataia ( mare si neagra) si-a facut imediat aparitia. Rau a fost ca fix in acel loc, cand urca pe Metrakit, atingea motocicleta (cand se apleca in viraje) si-l deranja destul de tare.

 Sambata, dupa un somn strasnic ( in cortul de 2 persoane, inghesuit cu mama si tata) Andrei era pregatit pentru calificari si concurs.

De data asta, avea de facut 9 manse de aproximativ 10-15 min. fiecare (in total cu ambele motociclete). Dimineata, in antrenamentele ce precedau calificarile am avut parte de o surpriza neplacuta: batranul Turbo a dat semne evidente de oboseala si la o verificare rapida s-a constatat ca sunt probleme la ambreiaj - patina!. Trebuiau intarite arcurile asa ca am pornit in cautatea de saibe potrivite (pe care le-am gasit la alti sportivi) si imediat Tavi s-a apucat de reparatii. A terminat la timp ca Andrei sa poate intra in calificari, mai ales ca au trebuit schimbate si pinioanele la ambele motociclete (setari care se fac in functie de timpii obtinuti, tipul traseului, etc.) Si praful foarte mult a fost un lucru foarte neplacut pentru batranul Turbo (nu a fost el prea obisnuit cu astfel de tratamente).

La ora 16PM, Andrei a avut prima mansa de la Supermoto 65c, masa pe care a terminat-o pe locul 2 ( la clasa lui) reusind si sa faca ceva sarituri care pana atunci nu prea ii ieseau.

Dupa o scurta pauza (cat s-a desfasurat concursul de scutere) Andrei intra si in concursul de la Viteza clasa juniori 2, unde se claseaza pe locul 2.

Seara, cu putin inainte de a apune soarele,Andrei intra in concurs la mansa a 2-a de la Supermoto 65c. Si de data asta a fost o cursa frumoasa dar si cu multe emotii ( pamantul si groapa - parte a traseului unde noi nu vedeam ce se intimpla - mai mult intuiam si mai zaream cateodata cate un  varf de casca). Mai mult, la final, in ultimul viraj inainte de sosire, lui Andrei ii vobleaza motocicleta iar noua ne sta inima in loc (deja il vedeam cazut). Reuseste insa, sa se redreseze (la limita), si incheie si aceasta mansa pe locul 2, obtinad astfel pozitia a 2-a pe podiumul de premiere si ramand inca lider in clasamentul general la aceasta clasa.

Multumiti de rezultatele obtinute, cu totii (copii si parinti) am savurat si admirat spectacolul oferit de sportivii de la clasele mari supermoto (hoby si profi) care au concurat in masa a 2-a pe nocturna. Mai mult, finalul curselor ne-a dat fiori de placere si emotii: sportivii treceau linia de sosire sub o bolta de focuri de artificii iar festivitatea de premiere a acestora a fost cu toti sportivii aliniati frumos alaturi de motocicletele lor. Atat invinsii cat si invingatorii au fost rasplatiti cu medalii si cupe iar in final am admirat bataia cu sampanie a invingatorilor.

A fost o etapa reusita, atat ca organizare dar si ca spectacol oferit de toti sportivii. Noi am avut si bucuria de a intalni vechi prieteni ( Rares -viesparu, Balamuc, Cristina, Luminita, etc) dar Andrei si-a mai facut noi prieteni. Multumim tuturor celor care ne-au sustinut!!!!

https://picasaweb.google.com/108585367355032938710/EtapaIVSupermotoSiVitezaJuniori23092011#

Articol in revista Dirk Bike Zone:

http://www.dirtbikezone.ro/picanterii-etapei-de-supermoto-gazduite-de-amckart.html